O imagine cât o mie de cuvinte

Brâul a fost adus în România de un grup de călugări de la Mănăstirea Kato Xenias din Volos (Grecia), pentru credincioşii din Arhiepiscopia Alba Iuliei. 

Tradiţia spune că Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, s-a întristat. Pentru a-l mângâia, Fecioara Maria i-a descoperit minunea înălţării sale, lăsându-i ca amintire Brâul său, dovadă a învierii şi înălţării cu trup la cer. 

Convoiul oficial a beneficiat de protecţia poliţiei. 

Delegaţia a fost întâmpinată de protopopul Gheorghe Şincan. 

Sfântul Brâu, ţesut de Maica Domnului din păr de cămilă, a fost păstrat la Ierusalim, apoi la Constantinopol şi aşezat într-o raclă de aur, în biserica pe care Teodosie al II-lea o construise pentru Fecioara Maria. 

În calendarul ortodox, evenimentul aşezării Brâului în raclă este pomenit la 31 august. 

Împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel înţelept (886-912), vindecată de duh necurat cu puterea Brâului, l-a cusut cu fir de aur, formă în care se păstrează şi astăzi şi l-a reaşezat în racla dăruită de împăratul Arcade. 

În secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă Calioan iau Brâul de la Constantinopol, după un periplu de aproape un secol acesta ajungând la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos. 

Muntele Athos este o peninsulă cu lungime de 60 km şi o lăţime ce variază între 8-12 km. Conform mitologiei, Athos este un supranume dat zeului Jupiter, care avea un templu pe unul din vârfurile muntelui. 

Între anii 1512-1520, domnitorul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, a înnoit incinta Mănăstirii Vatoped şi a construit un paraclis cu hramul "Brâul Maicii Domnului". 

De asemenea, racla în care se păstrează Brâul la Mănăstirea Vatoped a fost confecţionată în secolul al XIII-lea, în Ţara Românească. 

În anul 1522, două părţi din Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici Kato Xenias, situată la 50 de kilometri de Volos (Grecia). 

În anul 1980, un puternic cutremur produs puţin după 5 dimineaţa, a distrus clădirile Mănăstirii Vatoped, dar prin grija Maicii Domnului, vieţile călugăriţelor au fost cruţate. Deşi utrenia trebuia să înceapă la ora 5, în acea zi toate maicile au întârziat, astfel încât cutremurul le-a surprins în drum spre biserică. 

După slujba religioasă, Vecernia şi Paraclisul Maicii Domnului, cei prezenţi s-au înghesuit să atingă racla cu Sfântul Dar. 

Majoritatea credincioşilor au adus cu ei obiecte personale, icoane şi haine, pentru a le atinge de Brâu. 

Catedrala Ortodoxă a gemut de lume. 

De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumăraţi bolnavi şi a ajutat să nască femei care nu puteau avea copii. 

Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul mijlocului a unei panglici care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului. 

În anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Ţara Românească, pentru stoparea unei epidemii de ciumă. 

În anul 1871, sultanul turc sub a cărui protecţie se găsea muntele Athos după căderea Constantinopulului, a dus Brâul în ţara sa, pentru îndepărtarea holerei. 

În anul 2001, racla cu Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenias s-a aflat la Iaşi, cu ocazia hramului Catedralei mitropolitane "Cuvioasa Paraschiva". 

Jandarmii au făcut faţă cu greu puhoiului de credincioşi. 

Pentru a reuşi să se închine în faţa raclei cu Brâul Maicii Domnului, credincioşii au stat la coadă în picioare câteva ore bune.

 

 

Următoarea destinaţie a Brâului este Mănăstirea Recea din judeţul Mureş.