O imagine cât o mie de cuvinte

Construit în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti, castelul este una din cele mai impresionante construcţii ridicate vreodată în Ţara Haţegului. 

Printre foştii proprietari ai castelului îi amintim pe voievodul Transilvaniei Ioan de Hunedoara (1419-1456), regele Ungariei Matei Corvin (1457-1482) şi fiul nelegitim al lui Matei Corvin, Ioan (1482-1504). Între anii 1724-1867 castelul este deţinut de statul austriac, în perioada 1867-1918 de statul austro-ungar, iar din 1918 până în prezent, acesta se află în proprietatea statul român. 

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor (sală de mese la ocazii festive), Sala Dietei (sală de festivităţi) si Scara spirală, reprezentând un exemplu unic în spaţiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce şi console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic. 

Una dintre cele mai interesante construcţii din interiorul fortificaţiei este capela, plasată pe latura estică a castelului. Nava de formă dreptunghiulară este precedată de un pronaos, deasupra căruia este sprijinită pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribună. Particularităţile constructive ale altarului, regăsite la alte construcţii ecleziastice din zonă sunt legate de arhitectura gotică locală. 

De-a lungul timpului, castelul a fost gazda realizării mai multor filme cu subiect istoric, cum ar fi Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Alexandru Lăpuşneanu, Regii blestemaţi, François Villon sau Jacqou le Croquat. 

În curtea castelului, în apropierea capelei, se află o fântâna adâncă de 30 de metri, despre care legenda spune că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis eliberarea dacă vor ajunge la stratul de apă. Fântâna a fost finalizată după 15 ani, însă promisiunea nu a fost onorată, fapt pentru care unul din captivi a trecut pe zidul acesteia inscripţia “Apă aveţi, dar suflet, nu”. În realitate, textul descoperit de arheologi este “Cel ce a scris această inscripţie este hasan, care trăieşte ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. 

Zonele de nord-vest, respective sud-vest ale castelului sunt vegheate de două turnuri rectangulare, prevăzute cu intrări carosabile şi niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât şi pentru arme de foc. Intrările propriu-zise în castel se făceau prin intermediul unor poduri mobile, susţinute de piloni de piatră. 

O altă construcţie unică de factură militară este reprezentată de galeria şi turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusă probabil sub influenţa mercenarilor sârbi, aflaţi în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcătuit din cinci niveluri de apărare, este prevăzut cu deschideri pentru arme de foc, legătura cu castelul fiind asigurată prin intermediul unei galerii suspendate, lungă de peste 33 de metri, care se sprijină pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic. 

Pe plan militar, schimbările sunt reprezentate de construirea Turnului Alb şi a Terasei de Artilerie. Turnul are o formă semicirculară, este prevăzut cu trei niveluri de apărare, sprijinite pe bârne de lemn şi deschideri pentru arme de foc, în timp ce terasa funcţiona ca o platformă deschisă, pregătită pentru armele grele de foc. 

De-a lungul vremii, castelul a cunoscut o serie de modificări, dictate atât de necesităţi civile, cât şi de cele de natură militară. Astfel, pe latura estică a fost construit Palatul mare dinspre oraş, clădire compusă din două niveluri, respective camere de locuit şi o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei a fost reamenajată, fiind compartimentată în încăperi cu funcţionalităţi diverse, renunţându-se totodată şi la arhitectura gotică de piatră. 

Pentru turiştii atraşi de măreţia evului mediu, adresa castelului este următoarea: Hunedoara, strada Corvineştilor nr. 1-3, cod 331141.